Copyright France Demarbaix

Pe 1 aprilie 2009 la Sala Palatului a fost spectacolul Tango Seduccion la care am ajuns si noi (nu se putea altfel ). Spectacolul a avut 2 parti, prima parte reprezentand inceputurile si istoria tangoului argentinian, iar a doua reliefand pasiunea si gelozia ce reprezinta motivatiile originale ale acestei forme de dans.

Una peste alta, spectacolul a fost placut, dar nu s-a ridicat la nivelul asteptat, poate indusi oarecum in eroare si de prezentarile altor spectacole Tango Seduccion din alte capitale. De ce?

In primul rand spectacolul a debutat cu o scena de coregrafie cu vreo 4 perechi, deloc impresionanta; perechile nu s-au sincronizat foarte bine, miscare scenica nu a dat volum intregului ansamblu, in fine multe amanunte ce dadeau senzatia ca nu sunt puse la punct si ca mai degraba te afli la o repetitie, nu la un spectacol. Putine coregrafii de grup, poate maxim doua, le-am considerat placute.

In schimb, au recuperat prin coregrafiile de o pereche, unele dintre ele (nu multe totusi) fiind spectaculoase. Alta bila cenusie spre neagra o reprezinta momentele cand dupa o coregrafie placuta, te asteptai sa vina una si mai interesanta, dar aparea o tanti care canta melodii specifice (nu pot sa spun ca ma dau in vant dupa ele). Un aspect pozitiv a fost formatia live din spatele dansatorilor.

Catalina says:

Cam aceeasi parere o am si eu, desi am fost un pic mai vehementa, intrucat ma asteptam ca la o asemenea promovare sa avem parte de un spectacol pe masura.  Nu as fi fost surprinsa sa vad costume frumoase, perechi ce par de nedespartit prin coregrafia bine pusa la punct, dar, am fost foarte surprinsa cand am realizat ca asteparile mele  (si ale lui Radu) au fost in mare masura dezamagite (deh, asa se intampla cand iti faci iluzii mari).

Poate ca lucrurile nu au putut fi altfel din diverse motive, dar istoria tangoului ar fi putut fi prezentata intr-un mod mult mai elaborat, pe masura acestui dans.

In ultima parte au mizat mult  pe pasiune, gelozie si sentimente nascute din iubire si nu au gresit, caci de cele mai  multe ori, un final bun face un spectacol sa para la fel de bun.

Una peste alta, a fost un eveniment pe care daca l`am fi ratat am fi regretat. Asa, nu regretam ca am fost, dar nici nu ne`a dat pe spate. Si, da, tanti care canta cu siguranta ca-si avea un rol bine definit, dar parca ar fi mers niste ritmuri si versuri mai placute (si eu sunt amatoare a acestui gen muzical), care sa se ridice la inaltimile instrumentistilor ce au dat valoare spectacolului.

Va invit sa urmariti cateva secvente de la Tango Seduccion din Bucuresti, 1 aprilie 2009:

And the passion goes to: